Observator.info

Vorba cu ţara arde, iar baba se piaptănă, se confirmă din nou la cel mai înalt nivel al naţiunii - în toiul dezastrului social-economic-politic românesc, senatorii noştri îşi acordă o zi liberă scornită din nimic, o zi cu reverberaţii fireşti în Ungaria (unde marchează începutul revoluţiei de la 1848 şi acceptul casei imperiale de constituire a guvernului autonom maghiar), dar nu şi pentru majoritatea românilor. O cerere de „muncă în teritoriu” într-o astfel de zi nu este firească nici pentru parlamentarii maghiari din România, şi cu atât mai puţin pentru cei români, mai ales dacă ţinem cont că vineri, sâmbătă şi duminică, zile în care domniile lor nu sunt prezente în Capitală, ci în circumscripţii, ar fi putut participa la orice fel de manifestare omagială. 

O zi liberă pe motiv de sărbătoare a poporului vecin? Aşa ceva, într-o firmă privată, ar fi inacceptabil. Dar bugetarii noştri de lux din Senat nu muncesc într-un mediu concurenţial. Dau, pentru că nu de la ei dau! Pe dânşii nimeni nu îi monitorizează, eficienţa lor poate fi nulă, rateurile lor nu se contabilizează. Raţiunea deciziei dânşilor este, probabil, că e totuna pentru ţară dacă dânşii vin la lucru în Bucureşti o zi sau nu vin deloc. Şi, până la urmă, cred că au dreptate. Pentru că, să fim serioşi: activităţile din circumscripţie, într-o zi de luni, sunt praf în ochii lumii. Domnii senatori au ales să se relaxeze luni acasă şi nu la locul de muncă...

Mai mult, liderii UDMR au declarat că amână şi consultările de la Cotroceni, de luni, cu Traian Băsescu, pe tema revizuirii Constituţiei, pentru că vor participa la ceremonii cu prilejul Zilei maghiarilor de pretutindeni. Deci se schimbă agenda de consultări, o problemă prioritară pentru ţară, urgentată printr-un referendum cu rezultat covârşitor, este lăsată puţin la dospit. Este o atitudine de-a dreptul şocantă, care reflectă, însă, curajul pe care UDMR l-a prins după ce s-a aliat cu PDL şi a intrat la guvernare. Profitând de poziţia sa de jolly-joker, impune ce doreşte şi forţează limitele. Faptul că toate celelalte partide s-au raliat demersului zilei libere de la Bucureşti arată o mare lehamite în fruntea actului administrativ, un mare dor de ducă. Este o situaţie nefirească într-o ţară care suferă, o ţară care ar avea nevoie nu de mai multe zile libere ale aleşilor, nu de sărbători suplimentare, ci de responsabilitate, de mult mai multă muncă şi implicare.