Joi, 28.08.2008

Arad, 17 °C

1 EUR = 3.55 Lei

1 USD = 2.41 Lei

Observator.info

Recenta numire a lui Ionuţ Chirilă în funcţia de manager al Clubului UTA, după ce în urmă cu două luni a fost «uns» în cea de antrenor principal, a provocat un şoc în lumea fotbalului arădean. Bine, vă veţi întreba care mai e acea lume a fotbalului arădean? Cea care abia aşteaptă un eşec ca să-l comenteze rânjind? Cea care nu mai ştie cum să se bucure când un amic, coleg, prieten, vecin e demis sau îşi trece vreun insucces important în cont? Cea în care fiecare se crede mai bun, mai deştept, mai inteligent şi obligatoriu mai ghinionist, nicidecum mai prost, decât cel care, din când în când reuşeşte? Da, cam aşa se poate zugrăvi «lumea fotbalului arădean», dacă se poate vorbi, la o adică, de aşa ceva, dar, la o adică, e mai puţin importantă culoarea ei, din moment ce e aceeaşi peste tot, fie că e vorba de Arad, Timişoara sau Paşcani. Dar să revin.

Nu-mi amintesc ca Bătrâna Doamnă să mai fi avut parte de vreun antrenor-manager, dar nici nu e vreo premieră mondială, ca să devenim stupefiaţi, mai ales că pe afară se practică de ani buni, şi cu succes, un asemenea sistem. Atâta timp cât Ionuţ Chirilă va înţelege să nu se piardă în amănunte astfel încât să devină copleşit, ci într-adevăr să lucreze ca un manager, teoretic, treaba poate să meargă.

Lumea fotbalului arădean a dat ochii peste cap după dubla numire a lui Chirilă, din mai multe motive. În primul rând, şi aici am şi eu rezerve, actualul tehnician al UTA-ei n-a demonstrat nimic ca antrenor principal al unei echipe de seniori, în ciuda rezultatelor remarcabile reuşite în sectorul juvenil. A avut experienţe proaste la Focşani şi Petroşani, nu s-a remarcat nicăieri nici ca şi conducător de club şi dintr-o dată s-a trezit manager-antrenor al unei grupări importante, cum este UTA. Teoretic, ar trebui să avem emoţii, gândindu-ne pe mâna cui a ajuns clubul, dar practic, întotdeauna rezultatele vorbesc, iar deocamdată, Chirilă a înregistrat o mică victorie ca manager, reuşind să păstreze în lot jucători importanţi.

În schimb, opinia mea despre Chirilă nu se mai intersectează cu cele provenite din lumea fotbalului arădean atunci când e vorba de faptul că actualul factotum al Bătrânei Doamne va distruge clubul, că nu va vedea Aradul iarna, că-l va ruina pe Bara, că va pârjoli totul în jurul său. Într-adevăr, cel puţin din exterior, Chirilă e un tip dificil, coleric, dur, cu aere de mitic etc, însă în ciuda oricăror tentaţii de-a ştampila oamenii, nu pot să fiu de acord, până la proba contrarie, evident, cu etichetele care i se pun deja prin Arad. Atunci când „oameni de fotbal” ajung să lipească asemenea etichete, e clar că vorbesc fie din auzite, deci după ureche, fie din invidie. Să fie limpede, orice post important la UTA, indiferent de situaţia clubului, dar mai ales acum, cât e bună spre foarte bună, stârneşte invidii, gelozii şi alte idioţenii de acest fel. În fotbalul românesc, nu doar în cel arădean, un om cu putere de decizie este asimilat încă cu acela care fură, îşi trage comisioane, umflă facturi, împarte contracte cu jucătorii, alcătuieşte primul „11“ în funcţie de cum şi cât cotizează jucătorii etc - practici, din nenorocire, curente la noi. Şi, pentru că nu sunt ei în fotoliu - ei, care evident ar fi „corecţi” - sunt gata să bage mâna în foc că acela care-l ocupă va sta cu mâna până la gât în banii clubului şi că nu va face treabă.

 Să nu se înţeleagă că merg pe mâna lui Chirilă cu ochii închişi. Apreciez însă faptul că a reuşit să păstreze jucători importanţi în lot, mă bazez, în tentativa de promovare în Liga I, pe valoarea unor fotbalişti, pe modestia partenerilor de întrecere, pe timpul care a acţionat în favoarea UTA-ei în această vară şi nu pot decât să sper că Ionuţ Chirilă va reuşi să transforme, în regim de performanţă, nişte jucători buni într-o echipă tare. De fapt, aici stă arta unui antrenor bun.